Fiecare regizor are felul său de a vedea lumea. Stilul, ideile, obsesiile, fanteziile — toate contribuie la felul în care construiește povești. Pentru mine, filmul nu e doar artă, ci o formă de viață. Am crescut cu Tarkovski, Kubrick, Leone, Coppola și alți regizori care m-au făcut să simt că vreau să fac parte din această lume. La început visam să fiu actor, ca orice copil fascinat de ecran. Dar pe parcurs, am înțeles că ceea ce mă atrage cu adevărat nu este să joc într-o lume creată de altcineva, ci să creez eu acea lume.

De la 13 ani, am început să studiez filmul dincolo de poveste – să mă întreb „cum s-a făcut asta?”, să analizez cadre, lumini, montaj, simboluri. Am fost mereu fascinat de filmele care spun mult fără să spună direct. Filme care lasă urme. Printre preferatele mele rămâne trilogia dolarului, în special The Good, the Bad and the Ugly. Cadrele acelui film îmi trezesc o nostalgie aparte — o stare care mă duce înapoi în copilărie, într-o lume mai simplă, fără telefoane și zgomot digital, când parcă totul era mai curat și mai autentic. Pe parcurs, am împrumutat câte ceva din fiecare regizor care m-a marcat și, treptat, mi-am conturat propriul stil. Îmi plac cadrele lungi, cu atmosferă, care spun mai mult prin imagine decât prin replică. Îmi place simbolismul și povestea spusă subtil.

Când lucrez la un videoclip muzical sau la un proiect vizual, încerc să mă scufund complet în starea piesei. Trăiesc versurile, ascult muzica obsesiv și traduc emoția într-o poveste vizuală. E un proces intens, uneori epuizant, dar necesar ca să pot crea ceva sincer. Da, uneori e complicat, fiindcă trebuie să și trăiesc ceea ce creez — dar cred că de acolo vine autenticitatea. Știu că mulți văd regizorii ca pe niște oameni severi sau greu de înțeles. Adevărul e că da, uneori trebuie să fiu exigent.

Pentru că imaginea care se formează în mintea mea are nevoie de disciplină ca să poată fi adusă la viață. Pe set, am nevoie de concentrare, de liniște, de o echipă care înțelege procesul. Asta nu înseamnă că nu râdem sau nu ne bucurăm de momentele dintre filmări — dimpotrivă. Dar în timpul filmărilor, totul se învârte în jurul unei idei, și acea idee trebuie tratată cu seriozitate.

Prin tot ce fac, încerc să spun povești care rămân. Să creez cadre care spun ceva chiar și fără cuvinte. Să transmit o emoție care trece dincolo de ecran, spre cei care privesc. Și, poate, să aduc un pic din acea stare curată pe care o simțeam în copilărie, atunci când filmul era magie.

Am creat acest site ca un spațiu unde să poți descoperi mai multe despre proiectele mele, despre procesul creativ și despre felul în care lucrez alături de echipa mea. Într-o lume în care social media și platformele digitale ne oferă acces aproape nelimitat la informație, mi se pare fascinant că putem învăța atât de mult unii de la alții — nu doar despre lucrările unui artist, ci și despre parcursul și filosofia sa.

Imaginează-ți cum ar fi fost dacă regizori ca Christopher Nolan sau Quentin Tarantino ar fi avut conturi unde împărtășeau în mod constant cum gândesc o scenă, cum lucrează cu actorii sau cum aleg un cadru. Ar fi fost o sursă incredibilă de inspirație — nu doar pentru regizori la început de drum, ci pentru întreaga industrie creativă.

Din aceeași dorință de a împărtăși mai mult decât doar un portofoliu, am construit acest site ca un spațiu deschis — nu doar să vezi proiectele mele, ci și să înțelegi mai bine cum lucrez, ce mă inspiră și cum se construiește un proiect de la idee la produsul final.

Pe pagina de BLOG, voi publica articole despre procesul nostru de lucru: cum scriu scenariile, cum gândesc treatmenturile regizorale, cum schițez storyboard-urile și multe alte detalii care pot fi utile și pentru alți artiști, dar și pentru cei care vor să afle cum se construiește un videoclip sau un film pas cu pas.

VEZI PAGINA BLOG